Radiația globală este cantitatea totală de radiație solară care lovește o suprafață orizontală de pe sol. Este alcătuit din două componente: radiație directă și radiație difuză. Radiația directă vine direct de la soare, în timp ce radiația difuză este împrăștiată de particulele atmosferice precum norii și praful.
Radiația globală poate fi folosită ca standard pentru a compara site-urile, indiferent de latitudinea sau poziția solară. Poate fi folosit și pentru a caracteriza generarea de energie, care depinde de radiația globală, temperatura ambiantă și alți factori.
Radiația globală este mai puternică la prânz decât dimineața sau seara și vara decât iarna. De asemenea, este mai puternic cu cât ești mai aproape de ecuator. De exemplu, Germania are o valoare anuală de 900–1200 kWh/m2 de radiație globală, în timp ce Spania are aproximativ 2000 kWh/m2.
Condițiile atmosferice pot reduce radiația directă a fasciculului cu până la 100% în zilele înnorate. Acest lucru se datorează faptului că atmosfera modifică spectrul radiațiilor prin absorbție și împrăștiere. De exemplu, oxigenul atomic și molecular și azotul absorb radiațiile cu undă foarte scurtă, blocând eficient radiațiile cu lungimi de undă mai mici de 190 nm.
Radiația globală poate fi măsurată cu un piranometru.
